Muntii Bucegi - Imagini

Bucegi Mountains

Having a rather narrow surface, of only 300 sq. kilometers, Bucegi Mountains display a wide range of geographic units: ice valleys, spectacular quays carved in limestone, astounding walls made up of conglomerates, where the acrobatic climbing can be practised, sharp towers, airy slabs that allows the climbing of the walls through sites of an unparalleled picturesque, weird formations dueto the differential erosion, such as Babele, the famous Sphinx, and many others. The flora of Bucegi Mountains is very diversified, unparalleled by any other mountain. For those who want to photograph the flowers, the period between May and September can offer them stupendous views. Those who want to photograph bears, will have to dtay overnight in one of the sheep folds (June 1st September 15st), while the chamois can be seen all year round. The impressive eastern steep ridges of Bucegi Mountains, with a hig ranging from 2507m Omu Peak to 2030m "Varful cu Dor", is towering above the right bank of the river. Here you can meet stupendous natural monuments, a various alpine flora and fauna, comprising the edelweiss, the mountain wild rose, bears, the capercaillie, the chamois and so on. The wild beauty of these places and the people's good in-nature, invite you to come and discover.

Citeste mai mult la: http://muntii-bucegi.ro/en/

Prin Muntii Bucegi, de pe intinsul platou , ce parea din cauza secetei un mini semi desert si pana la Vîrful Omu, respectiv cabana Vf Omu (2507m), unde am si innoptat urmand ca a doua zi sa coboram pe frumoasa Vale a Cerbului. Coborarea pe superba vale ne-a fost “ingreunata” de prezenta a multor capre negre, am numarat undeva la 10, nemaivazand niciodata atatea caprite la un loc. Saracutele probabil cautau apa, zona fiind perfect uscata din cauza caldurilor extreme si a secetei prelungite, singurul izvor pe care l-am gasit fiind undeva in apropiere de zona Gura Diham.
Frumoasele peisaje ale traseului nostru, am reusit sa le surprind in cateva cadre (ce sper sa va placa), Muntii Bucegi fiind incarcati de mister si legende, vaile abrupte ale masivului parca te cheama sa le bati cararile si sa-ti spuna o poveste.
Mai jos cateva fotografii din “repertoriul” personal.

By Bucegi, on This large plateau that seemed drought mini semi desert and up at the top Omu, respectively cottage Omu Peak (2507m), where we spent the night and following that day to descend on the beautiful Deer Valley. Lowering the beautiful valley we were "hampered" by this many chamois, I counted somewhere around 10 nemaivazand never so many in one place Capri. Saracutele probably searching for water area is perfectly dry because of extreme heat and prolonged drought, the only source that I found being somewhere near the Diham.
The beautiful landscapes of our route, we managed to capture in a few frames (I hope you like), Bucegi being loaded with mystery and legends, valleys steep mountain if you call them beat paths and to tell a story.

Below, some photos of "repertoire" personal.

Cele mai frumoase monede din lume

Daca v-ati dorit vreodata sa faceti o calatorie in jurul lumii, inseamna ca v-ati pregatit si in ceea ce priveste notiunile financiare.

Cum fiecare muzeu spune ceva din istoria unei tari si banii soptesc cateva din secretele economice ale statului respectiv.

De aceea, The Telegraph face o scurta prezentare a celor mai frumoase monede din lume.
Moneda afgana, numita afgani, placata cu cupru. Inainte de invazia americana, talibanii si razboinicii tribali au produs de multe ori bani proprii, de diferite valori.
A fost introdusa in 2005 ca o masura pentru a ajuta standardizarea monedei si ca sa incurajeze afganii sa utilizeze o moneda nationala, decat sa foloseasca dolarii americani sau rupiile pakistaneze.

Moneda reprezentand dolarul australian, cu cinci canguri. Toate monedele australiene o au pe Regina Elisabeta a II-a pe avers si arata o varietate de imagini traditionale pe revers.

Moneda canadiana de doi dolari, afectuos mentionata ca un “toonie”. Moneda este confectionata din doua materiale. Canadienii s-au lovit din aceasta cauza si cu probleme: materialul din interior se contracta la temperaturi scazute si putea fi usor separata. Defectiunea a fost remediata in 1996, in termen de cateva luni de la detectarea problemei.

Moneda de un dirham din Emiratele Arabe Unite (care a inlocuit rupiile in toate Emiratele, in 1966). Are dimensiunile exacte ale monedei filipinez de un Peso, monedei Pakistaneze de cinci rupii monede si dirhamului marocan.

O moneda de 50 centavos din Honduras (o jumatate de lempira). Are o imagine din secolul 16 cu seful de trib indigen Lempira, renumit in folclor pentru ca a condus miscarea de rezistenta impotriva spaniolilor.

Reversul unei monede de 2 dolari din Hong King. Are caractere in chineza si engleza. Pe aversul sau este floarea Bauhinia, care apare pe steagul Hong Kong.

Rupia indiana. A fost folosita inca secolul al 6-lea i.Hr. Toate monedele au embleme din India pe aversul lor.

 

Moneda israeliana de un shekel cu un crin pe ea, cuvantul “Yehud” in ebraica veche si stema tarii.

Avers al unei monede de 50 coroane cehe. Are pe ea un leu ceh langa valoarea monedei si data la care a fost batuta.

 

 Moneda de 100 de fils din Bahrain, cu stema tarii pe ea, asemanatoare cu cea de pe steagul national.

Rar utilizata moneda mexicana de 100 de pesos infatiseaza stema oficiala (un vultur cu un sarpe in cioc, in varful unui cactus).

O moneda de o rupie nepaleza. 1,6 rupii nepaleze sunt echivalente cu o rupie indiana.

O moneda de un dolar din Noua Zeelanda, care, la fel ca si dolarul australian, are o imagine cu Regina Elizabeta a II-a pe avers. Aceasta moneda are o imagine cu pasarea nationala, Kiwi. Alte monede au imagini cu sculpturile Maori, Muntele Taranaki si egreta mare.

Toate monedele peruane (inclusiv aceasta) au pe ele stema tarii. Textul “Banco Central de Reserva del Peru” inseamna Banca Centrala din Peru.

Moneda de doi franci elvetieni, impreuna cu cele de un franc si 50 de franci sunt utilizate atat in Elvetia cat si in Lichtenstein. Singura versiune a francului inca in uz in Europa are o imagine cu Helvetica (cea care reprezinta imaginea femeii in Elvetia), pe aversul acesteia.


Moneda 500 de yeni japonezi are un Paulownia pe ea, un copac ce se dezvolta rapid. Imaginea se intalneste si pe drapelul reprezentativ pentru functia de prim-ministru. Lemnul este adesea folosit pentru a face placi de surf si chitari.
Moneda de 5 zloti polonezi are vulturul de pe stema tarii pe avers. Prima dintre aceste monede a fost lansata in 1994.

Peisajele uimitoare

Cele mai nebanuite locuri si culori de pe planeta noastra compun un spectacol unic, la lumina zilei sau in intunericul noptii. Fotografiile vorbesc cel mai bine, in locul cuvintelor. 

Astronautul italian Paolo Nespoli, aflat la bordul Statiei Spatiale Internationale, este furnizorul acestor instantanee, prin intermediul Flickr.

Reciful de corali Elisabeth, in apropiere de insula Lord Howe, in Marea Tasmaniei.


Reciful de corali Middleton, in aceeasi locatie. Acesta seamana perfect cu un... rinichi.



Zona de la granita dintre Egipt, Libia si Sudan.



Vulcanul Cosiguina, Nicaragua.



Orasul Lima, Peru.



Orasele Rovinj si Vrsar, Croatia.



Golful Hervey, Queensland, Australia.



Orasul Edmonton, Canada, in intunericul noptii.



Cumana, Venezuela.

Destinatii uimitoare pe glob

Pana sa ajungem sa vizitam alte planete, sa imbratisam la scara turismul spatial, n-ar fi rau sa ne familiarizam cu locurile speciale de pe Terra, deloc putine la numar. 
 

O viata de om nu e suficienta pentru a bifa nici macar o parte dintre locurile speciale de pe Pamant.

Virtual, insa, ne putem arunca o privire catre unele dintre destinatiile turistice uimitoare de pe glob, cu ajutorul Los Angeles Times.

1. Caverna tanguirii, Vallecito, California

Aceasta este una dintre cele mai mari pesteri din California, ducand vizitatorii la circa 82 de metri sub pamant. Indiferent de temperatura de afara, cea din interiorul pesterii ramane constanta (16 grade Celsius). De pe pereti se scurg permanent picaturi de apa care se aud in pestera ca niste tanguiri, de unde si numele.



2. Valul, Arizona

Acest loc este unul parca desprins dintr-un vis, ciudat si impresionant deopotriva, aspectul ametitor al dealurilor fiind cel care a dat numele zonei. Cele mai multe "valuri" sunt dispuse orizontal, ondulat, dar exista locuri in care acestea sunt si in zigzag.



3. Insula Socotra, Yemen

Izolata de o masa de pamant de circa 18 milioane de ani, Insula Socotra ofera un peisaj care pare din alta lume, cu plante si animale neobisnuite si chiar bizare. Datorita gradului ridicat de biodiversitate, insula a fost supranumita "Galapagosul Oceanului Indian".

Socotra este cea mai mare insula din Arhipelagul Socotra, iar izolarea sa geografica a facut ca aceasta sa fie bogata in specii care se gasesc doar aici. Spre exemplu, din cele 825 de specii de plante, 37% sunt endemice acestei insule.



4. Digul Spirala, Utah

Pe partea nordica a Marelui Lac Sarat din Utah se afla Digul Spirala, creat din bazalt si pamant de catre Robert Smithson, in 1970. Spirala are o lungime de 457 de metri si este situata la cativa metri de marginea lacului. Ea a fost construita in timpul unei secete lungi, astfel ca, dupa ce nivelul apei lacului a mai crescut, aceasta a fost acoperita. In 1999, insa, a reaparut.



5. Valea Goblin, Utah

Aceasta vale este presarata cu niste formatiuni neobisnuite ce seamana oarecum cu mai multe ciuperci (un administrator de feribot, Arthur Chaffin, a si numit zona Valea Ciupercilor, in 1920) sau cu niste spiridusi.

In timpul primaverii si al toamnei este cel mai bine sa vizitezi acest loc (care este si parc national), vara fiind extrem de cald, iar turistii putand sta fie doar ziua, fie si noaptea, intr-un camping.



6. Canionul Lower Antelope, Arizona

La sud de marginea dinspre Arizona a Lacului Powell se gaseste Canionul Lower Antelope - o zona cu forme abstracte uimitoare, "sapate" in gresie de vant si apa. De deasupra, canionul pare doar o prelungire a Desertului Arizona, dar, pe masura ce patrunzi in el, te simti ca si cum ai fi intrat intr-o structura stancoasa artistica si elaborata. Unele parti din acest canion sunt atat de inguste incat doar o singura persoana poate trece prin despartitura.



7. Valea Jiuzhai, China

Aceasta vale din sud-vestul Chinei, care este si parc national, iese in evidenta prin mai multe lacuri albastre si verzi, precum si prin cateva cascade. Zona a fost inclusa in patrimoniul UNESCO in 1992, pe de o parte pentru frumusetea naturala, iar pe de alta parte pentru unele specii de plante si animale de aici, aflate in pericol de disparitie, cum ar fi ursul panda gigant sau Sichuan takin - un tip de antilopa.



8. Plaja Zlatni Rat, Croatia

Plaja Zlatni Rat este una spectaculoasa, care sparge tiparele. Situata pe insula Brac, Croatia, aceasta isi schimba adesea forma, sub influenta unor factori ca mareea sau curentii marini. Plaja este marginita spre insula de o padure bogata de pini si are o lungime de circa 630 de metri.



9. Golful Rechinilor, Australia

Situat pe partea de vest a Australiei, acest golf se remarca si el prin frumusetea naturala si prin varietatea de specii rare. Spre exemplu, aici se gasesc zeci de specii endemice de animale, cinci specii de mamifere aflate pe cale de disparitie si mai mult de o treime din speciile de pasari din Australia.

In plus, in Golful Rechinilor pot fi observate stromatolite - structuri asemanatoare unor roci, care sunt formate de colonii de alge verzi-albastre (stromatolitele se numara printre cele mai vechi forme de viata si au aparut pe Terra in urma cu 3,5 miliarde de ani).

Frumuseţe sălbatică - Cheile Nerei-Beuşniţa

Rezervaţia Cheile Nerei-Beuşniţa şi frumuseţea ei sălbatică    

Cu lacurile ei verzi-albastre şi stâncile albe şi colţuroase, Rezervaţia Cheile Nerei-Beuşniţa se fereşte de privirile iscoditoare ale civilizaţiei. Peste sălbăticia acestor meleaguri domnesc încă vipera cu corn, libelulele şi licuricii, iar muzica frunzişului bogat al pădurii este acompaniată de glasurile şuvoaielor de apă, străpungând necontenit calcarele bătrâne.

Paris de la 104€ › Rezervă bilete de avion prin

Înfiinţat în anul 1990, Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa cuprinde în limitele sale zona sudică a Munţilor Aninei, unde îşi dau întâlnire dealuri mănoase, bazine hidrografice cu calcare sfărâmicioase, păduri seculare, vâlcele singuratice şi munţi puţin avântaţi spre soare. Împreună cu Parcurile Naţionale Domogled-Valea Cernei şi Semenic-Cheile Caraşului, el formează tezaurul natural al judeţului Caraş-Severin, de altfel singurul judeţ ce are pe teritoriul său trei zone mari de conservare ecologică, de interes naţional.
Parcul păstrează, în cele 36.758 de hectare, multe bogăţii naturale, etnologice şi culturale. Graniţele lui sunt delimitate de culmi de deal, borne silvice, confluenţe de râuri şi văi. În cadrul parcului există câteva rezervaţii, dintre care una poartă acelaşi nume, Cheile Nerei-Beuşniţa. Ea este o sălbăticie de aproape 4000 de hectare, al cărei relief calcaros a fost săpat, măcinat şi sculptat, în principal, de două râuri: Nera şi Beu.
Rezervaţia Cheile Nerei-Beuşniţa trăieşte în legendă precum o domniţă sfioasă şi obişnuieşte să se arate, din timp în timp, cu aceeaşi rezervă, puţinilor care se aventurează în împărăţia ei

Cei 22 km ai Cheilor Nerei se întind între localităţile Şopotul Nou şi Sasca Română, având cursul apei trecut prin numeroase meandre şi bucle întoarse. Până în această zonă calcaroasă, Nera a parcurs o cale lungă, căci izvorul ei îşi soarbe apele de sub Piatra Goznei, din Munţii Semenic. Apoi, strângând apele afluenţilor din depresiunile montane pe care le traversează - ale Munţilor Semenic, Aninei, Almăjului - intră în forţă în cheile dantelate şi cu pereţii înalţi, tăiaţi la bază ca de o sabie ascuţită. În timpul ploilor mari sau al topirii zăpezilor din munţi, Nera cea tulbure spală vijelios drumul prin chei, dar vara, curenţii săi se domolesc şi lasă să se vadă prundişul mărunt şi vegetaţia bogată de pe malurile joase. Acum este vremea potrivită pentru parcurgerea celor mai lungi chei din România: pe jos, pe poteca marcată, ori pe apă, în bărci pneumatice, printr-o solitudine pe care numai natura sălbatică o mai poate oferi unui călător.
 Pentru un tur obişnuit al cheilor ar fi nevoie de două zile, vorbind de mersul pe jos. Porţiuni din traseul total pot fi parcurse şi pe potecile ce vin spre Nera de peste înălţimile stâncoase, iar direcţia poate fi schimbată oricând, după preferinţe şi după timpul de care turistul ţine socoteală. În avale sau în amonte, cheile sunt la fel de spectaculoase.
Eu am ales circuitul obişnuit, în coborâre pe cursul apei. Marcajul roşu-alb ţine poteca principală lungă de lângă Cheile Nerei, întinse între primele păşuni de lângă satul Şopotul Nou (la est) şi zona numită "La Tunele", dinainte de Sasca Română (în vest). Drumeagul acesta, puţin umblat de turişti, nu rămâne tot timpul în albia râului, ci se mai opinteşte ba pe o culme rotunjită, ba pe o stâncă mare, pentru ca uneori să se abată de la răcoarea apei şi să intre mai adânc în pădure, aceasta doar pentru a ocoli vreun versant neprimitor ori pentru a tăia vreo buclă alungită a firului de apă.
Prima parte a potecii, de la Şopot şi până la Lacul Dracului, urmăreşte pe partea stângă şerpuirile largi ale Nerei printre vârfurile de 500-600 m, din care se prăvălesc ogaşe multe, adică nişte mici văi calcaroase frământate de apele şiroinde, înainte de a se transforma în torente. Pasul bate pe aici ore bune. Dacă vrei să scurtezi traseul şi să faci turul cheilor într-o singură zi, fără să renunţi la cele mai frumoase peisaje, poţi sări peste această zonă şi să vii din sud, de peste culme, de pe drumul Cărbunari-Şopotul Nou, de la punctul numit La Logor. De aici, în două ore şi jumătate se ajunge prin Ogaşul Porcului la acelaşi Lac al Dracului, despre care pe bună dreptate se spune că este de o frumuseţe ireală.


Două comori are rezervaţia Cheile Nerei- Beuşniţa: Lacul Dracului şi Lacul Bei, ca două picături căzute dintr-un cer de poveste. La vreo 100 m în sus de albia stângă a râului şi coborând de pe poteca cheilor, ce merge pe culmea de deasupra, Lacul Dracului te aşteaptă în tăcerea pădurii. Culoarea sa, printre razele galbene şi frunzele verzi, îţi provoacă ochii să o ghiceşti: o fi albastră? Cerul clar de peste ea îţi spune că nu. O fi ca smaraldul? Nici aşa, căci muşchii moi ce învelesc degetele de stâncă nu aduc aceeaşi nuanţă. Poţi şedea pe marginea neregulată a lacului ore în şir şi să nu te hotărăşti ce culoare să-i pui alături de numele de legendă.


Se zice că, demult, un moşneag îşi păzea turma de capre pe malul lacului şi un străin i-a stârnit isteţimea cu un rămăşag. Cică i-ar fi spus să-i prăjească un peşte fără ca să i se îndoaie corpul; moşneagul, cu mintea ascuţită, îi spune că va face precum i s-a cerut, dacă şi străinul va frige un cap de ţap fără ca acesta din urmă să îşi arate dinţii. Zis şi făcut. Moşneagul a înfipt un băţ în trupul peştelui, iar străinul a legat capul ţapului cu o funie din tei. Dar când au început să sfârâie pe foc, peştele a rămas înţepenit pe bucata de lemn, însă pe capul ţapului a apărut un rânjet. De ciudă ce i-a fost, străinul, care s-a dovedit a fi chiar Dracul, a sărit în lac şi nu s-a mai arătat vreodată. De atunci, cică apele fără fund înghit pe oricine cutează a le tulbura undele.
Lacul Dracului este unicul lac carstic din România, apărut ca urmare a prăbuşirii unui tavan de peşteră. Apele lui clare, cu adâncimea de aproximativ 12 m, lasă să se vadă bancurile negre de peşti, pietrele ascuţite şi crengile uitate de vreme pe fundul lacului. O parte din ochiul de apă stă sub stânca ruptă, iar peste cealaltă parte copacii îşi scutură, din vreme în vreme, frunzele.

După ce scapi de vraja lacului şi de răcoarea pereţilor săi sfredeliţi, trebuie să te întorci pe drum până la intersecţia potecilor, unde mai multe tăbliţe din lemn te îndeamnă spre direcţia potrivită. De aici, alegi în continuare calea ce te duce la Cantonul Damian.
Pentru început, pasul va prinde sub el smocurile de iarbă şi crenguţele uscate de pe drumul ce se lasă păzit de pădure. Mai târziu, poteca ajunge pe malul Nerei, ce se încolăceşte tot mai neregulat printre cheile de calcar. Fără să treci pe cealaltă parte, vei merge aşa timp de trei, patru ore, aproape de apă, peste bucăţile de stâncă, prin tunelurile săpate de om în calcarul alb, peste pereţii năpădiţi de liane subţiri, peste micile plaje cu nisip moale şi prin poienile cu ierburi dese şi ţârâinde. De te uiţi în sus, vârfurile tocite ale cheilor te vor ameţi. Dacă ai curaj, poţi explora şi peşterile pe care orice hartă a cheilor ţi le indică cu precizie.

Un pod suspendat, asemenea celor din filmele cu exploratori ai junglei, te va momi la traversarea Nerei, însă vei vedea imediat că îi lipsesc scândurile dintre firele metalice. Apoi, poate că vei da peste cozile lucioase ale şerpilor fugind de pe potecă, ori de câte un păianjen mare, ocupând fără griji gura tunelului prin care te trimite marcajul. Prin multe locuri, pe sub sau peste stâncile tăiate va trebui să te ţii cu putere de cablurile de siguranţă, pentru ca să poţi traversa poteca periculos de îngustă şi aplecată spre curenţii apei. Sălbăticia este la ea acasa şi numai printr-un mare noroc vei putea saluta pe aventurierii rătăciţi cu o barcă printre cheile înalte.

La un moment dat, poteca te obligă să traversezi cursul rece al Nerei şi bine ar fi să prinzi apa puţin adâncă, ca să nu fii nevoit să te sprijini în prăjini pentru a face faţă curenţilor destul de puternici. Mai sunt şi alte locuri în chei care te lasă cu apă mai mică să treci pe malul drept, dar mai bine urmezi marcajul. După ce ai ajuns pe malul opus, poteca se domoleşte sub picioarele tale şi străbate pădurea deasă până la Cantonul lui Damian, unde câteva clădiri părăsite răsar într-o poiană plină de flori şi gâze. Din această zonă de campare, drumul de chei se continuă câţiva kilometri, ba prin pădure, ba prin tuneluri şi stânci, până în Sasca Română. La ieşirea din Cheile Nerei, satele înghesuite între culmi întâmpină reîntoarcerea în prezent. Nera pleacă mai departe, spre Dunărea în care se varsă liniştită, ducând dorul pădurilor de fag, stejar, frasin, ulm, tei, corn, alun, ce i-au însoţit vadul.


În rezervaţie însă, un alt drum aşteaptă să-l urmezi. La Podul Beiului, pârâul Bei se întâlneşte cu Nera, după ce a traversat un pat de calcar şi a căzut prin câteva cascade frumoase, venind dinspre izvoarele sale de la câţiva kilometri depărtare. Mergând în amonte pe drumul forestier de lângă apă, dai mai spre capăt de o păstrăvărie mare. Fiindcă multă lume ajunge până aici cu maşina, să nu te aştepţi la linişte, mai ales la sfârşitul săptămânii. De aici, porneşte o potecă largă care te conduce chiar la Ochiul Beiului, un izvor puternic ce iese din pământ într-un bazin stâncos larg, cu diametrul mare de 20 m. Apa lui are aceeaşi culoare ca cea a Lacului Dracului, dar fundul bolovănos se vede foarte bine, fiindcă adâncimea este de doar 3 m.
Micul lac are legende ce sună puţin diferit, însă cea mai frumoasă spune că izvorul se naşte din lacrimile unui bei, care plânge după iubita lui. Dragostea dintre turc şi frumoasa localnică ar fi fost interzisă de tatăl beiului, ce şi-a trimis soldaţii pe urmele celor ce i-au nesocotit poruncile.


De la Ochiul Beiului şi până la Cascadele Beuşniţei se urcă agale vreme de un 40 de minute, pe marginea treptelor ce aduc abrupt pârâul spre vale. Aceste jgeaburi în scări sunt construite din tuf calcaros, adică s-au format prin acumularea excesivă a carbonatului de calciu din apă.

Cascadele Beuşniţei din porţiunea de sus a pârâului cad vertical peste stâncile pline de muşchi şi lichieni, formând perdele mişcătoare de stropi şi verdeaţă. Fiindcă apele se prăvălesc în canale subterane înguste, zgomotul lor este foarte puternic şi se înteţeşte când ploile se abat peste pădure şi pârâu. Nu înălţimea cascadelor te va impresiona, ci vârtejurile care se formează când apa intră sub stâncile cu coridoare neştiute.



Călătoria nu a apucat încă să se sfârşească, în cotloanele sălbatice ale Rezervaţiei Cheile Nerei-Beuşniţa. Dacă pe timpul zilelor însorite, fluturii de toate culorile, libelulele mari, şerpii mici şi gâzele gălăgioase te împresoară cu curaj, noaptea va fi o feerie a licuricilor. Mii de puncte strălucitoare vor semăna cu stelele căzute din cerul întunecat. În ţârâitul greierilor şi în jocul licuricilor, o ultima poveste te va mai ţine treaz pe malul apei. Fiindcă o fată bogată, Negarniţa, s-a îndrăgostit de un vânător ce umbla prin pădurile dese, tatăl acesteia l-a prins pe flăcău şi l-a întemniţat într-o stâncă. Dar frumoasa fecioară a auzit strigătele pierdute ale iubitului ei şi, plângând, s-a rugat zânei bune să o ajute să-l găsească. Aşa că aceasta a transformat-o într-un fir zglobiu de apă, ce a început să sfarme piatra munţilor, în căutarea celui închis. Şi azi, localnicii îi mai spun Nerei, Negarniţa.


Rezervaţia Cheile Nerei-Beuşniţa şi frumuseţea ei sălbatică 
Claudia Moşoarcă | 28.08.2012 | 

Tenerife - insula Atlanticului

Tenerife - insula semeata a Atlanticului

Tenerife (/tɛnəˈriːf/; Spanish: [teneˈɾife]) is the largest and most populated island of the seven Canary Islands;^[2] it is also the most populated island of Spain,^[2] with a land area of 2,034.38 square kilometres (785 sq mi) and 898,680 inhabitants,^[3] 43 percent of the total population of the Canary Islands.^[2] Tenerife is also the largest and most populous island of Macaronesia.^[4]

About five million tourists visit Tenerife each year, the most of any of the Canary Islands.^[5] It is also one of the most important tourist destinations in Spain^[6] and the world.^[6] Tenerife hosts one of the world's largest carnivals and the Carnival of Santa Cruz de Tenerife is attempting to become a World Heritage Site.^[7] Tenerife is served by two airports, Tenerife North Airport and Tenerife South Airport, and is the tourism and economic centre of the archipelago.^[8][9]

Santa Cruz de Tenerife is the capital of the island and the seat of the island council (cabildo insular). The city is capital of the autonomous community of Canary Islands (shared with Las Palmas), sharing governmental institutions such as Presidency and ministries. Between the 1833 territorial division of Spain and 1927 Santa Cruz de Tenerife was the sole capital of the Canary Islands, until a decree ordered that the capital of the Canary Islands be shared, as it remains at present.^[10][11]

The island is home to the University of La Laguna, which was founded in 1792 and is the oldest university in the Canaries. San Cristóbal de La Laguna (a World Heritage Site) is the second city of the island and the third one of the archipelago. The city of La Laguna was also capital of the Canary Islands until Santa Cruz replaced it in 1833.^[12]

In the Teide National Park (World Heritage Site), in the center of the island, is the highest elevation of Spain as well as the highest of the islands of the Atlantic Ocean, and the third largest volcano in the world from its base, Teide. Also located on the island Macizo de Anagasince 2015 is Biosphere Reserve and is the place that has the largest number of endemic species in Europe. The island's capital contains the architectural symbol of the Canary Islands, the modernAuditorio de Tenerife.

Tenerife, cunoscuta si ca Insula Eternei Primaveri, este cea mai mare (2034 km), cea mai inalta (3718m) si de asemenea, cea mai populata (populatie estimata la 655,656 de locuitori) dintre insulele din Arhipelagul InsulelorTeide Canare. Cea mai mica insula este Roque del Oeste, care de fapt este numai o stanca langa insula Graciosa. Cea mai mica insula locuita este Isla de los Lobos pe care traieste numai o singura familie.

Insulele Canare din punct de vedere administrativ apartin de Spania, iar geografic de Africa. Insula Fuerteventura este cea care se afla cel mai aproape de Africa, la circa 100 km, in timp ce Tenerife se gaseste la aprox. 300 km.

Tot din punct de vedere administrativ Insulele Canare sunt impartite in doua provincii spaniole: Provincia Santa Cruz de Tenerife de care apartin Tenerife, La Gomera, El Hierro si La Palma, si Provincia Las Palmas de Gran Canaria de care apartin Lanzarote, Fuerteventura, Gran Canaria.

În ciuda faptului ca toate insulele sunt de origine vulcanica sunt foarte diferite una fata de cealalta, de exemplu pe insula Tenerife domina muntii inalti, iar pe insula Lanzarote domina muntii mai putin stancosi si mai putin inalti.

Cel mai inalt punct de pe insulele Canare, care de fapt este si cel mai inalt punct din Spania, este Pico del Tei. Varful muntelui este acoperit de zapada timp de mai multe saptamani in timpul "iernii" in timp ce pe plajele de pe partea sudica turistii se bucura de temperaturi de 25 - 28 grade C.

Insula Lanzarote este cea mai secetoasa, Gran Canaria cea mai urbanizata, La Palma cea mai verde, El Hiero cea mai izolata, iar cea mai bogata in frumuseti naturale este La Gomera.

Temperatura apei Oceanului Atlantic, nu este chiar calda, dar intotdeauna este intre 20-23 grade C.

Populatia totala a insulelor este in jur de 1.5 milioane, din care o treime traieste pe insula Gran Canaria. Bastinasii de pe insule sunt prietenosi in general, dar in locurile unde s-a dezvoltat turismul ei au devenit mai atenti si mai suspiciosi cu strainii.

Veniturile principale provin din turism, agricultura si comert. Se cultiva in cantitati insemnate: banane, rosii, tutun etc. Este foarte cunoscuta si cultura de vinuri din Tenerife.

Locuitorii insulelor adora sarbatorile locale care tin de obicei minimum trei zile. Majoritatea festivitatilor sunt legate de religie si in acest timp de la mic la mare se imbraca in costumele locale traditionale si se servesc mancaruri traditionale.

Frica de a nu pierde - Instinctul Maimutei

Cât de mult am pierdut, doar din cauză că mi-a fost frică să nu pierd nimic.      

Paulo Coelho

Brooke: Aici sunt 82 de scrisori, şi te au pe tine ca destinatar. Le-am scris vara asta. Una pe zi, dar nu le-am trimis niciodată, pentru că mi-a fost teamă. 
Mi-a fost teamă că mă trezesc din nou cu inima frântă .

Când nu mai aveam nimic de pierdut, am primit totul. Când am încetat a fi cine eram, m-am regăsit pe mine însămi. Când am cunoscut umilinţa şi supunerea, am devenit liber .   Paulo Coelho

Mi-e frică să-mi îndeplinesc visul şi pe urmă să nu mai am niciun motiv să trăiesc.  

Paulo Coelho

Oamenii nu învaţă niciodată nimic din ceea ce li se povesteşte, e nevoie să descopere totul ei înşişi.   Paulo Coelho

Pasii pentru a scapa de frica de a nu pierde

Stii cum sunt prinse maimutele in Africa? Vanatorul pune o piatra de marimea unui ou de gaină intr-o scorbura cu diametrul de sase centimetri. Maimutele il urmaresc de la distanta si sunt macinate de curiozitate.

Apoi vanatorul se indeparteaza la cativa metri. Imediat apare o maimuta care baga mana in scorbura. Ea simte ca acolo este un obiect şi incearca sa-l scoata. Dar diametrul scorburii este mult prea mic. Sigur, maimuta isi poate scoate mana in orice moment, dar pentru aceasta este nevoie sa dea drumul pietrei si s-o piarda. Frica de a pierde o tine pe loc. Vanatorul se apropie şi baga maimuta in sac.

Te-ai gandit vreodata ca majoritatea lucrurilor pe care le faci zilnic le faci dinfrica de a nu pierde ceea ce ai deja? De dimineata cand te trezesti si te speli pe dinti (pentru a nu pierde zambetul ala din reclama) pana seara cand te arunci in pat obosit, pentru a nu pierde somnul de frumusete totul este o goana cu mainile deschise pentru a pastra ceeea ce ai acumulat.

Lucrurile pe care le avem ajung sa ne detina si sa ne controleze viata. Ai castigat o masina la un concurs, dintr-o data nu mai poti dormi noaptea de frica sa nu ti-o fure hotii.  Ai primit un caine, nu mai poti pleca in weekend la mare pentru ca trebuie sa ii dai mancare si sa ii duci cacatelul la gunoi.

Paradoxul zilelor noastre este ca suntem din ce in ce mai ocupati sa strangem lucruri fara sa observam ca de fapt suntem mai ocupati sa nu pierdem lucruri pe care de fapt nu le-am avut niciodata.

Uite-te in jurul tau unde esti chiar acum, acasa, la birou, pe strada si pune-ti intrebarea  : care sunt lucrurile fara care n-as putea trai daca ar disparea brusc?

Fac un pariu cu tine ca ai putea trai fericit fara laptop, telefon mobil, crema de ras, crema de fata, pantofi de firma, sacou in dungulite, sistem audio 5.1,  masina de spalat automata cu cinczeci de programe, cuptor cu microunde, masina de servicu, masina de concediu, masina cu clima bizonica, remorca, 100 de pereci de sosete, 5 perechi de pantofi, aer conditionat, jocurile pe computer, blogul pe care scrii zilnic, internet, wow, counter-strike, mobila scumpa, si pune tu inca 1000 de lucruri pe care le vezi ..

Alergi de dimineata pana seara nu pentru a deveni mai liber ci pentru a deveni mai sclav. Lucrurile pe care le cumperi nu te fac mai liber ci doar te inrobesc mai tare. Cu fiecare cutie care se aseaza pe dulapul tau esti mai las si mai fricos. Mai plin de frica de a incerca sa simti, sa traiesti.  Fiecare lucru nou pe care il cumperi aduce cu el o doza de frica egala cu valoarea pe care i-o dai. Cu cat un lucru pare mai valoros pentru tine cu atat ti-e mai frica sa nu-l pierzi .

Si cand ti-e frica sa nu pierzi exact asta se intampla : PIERZI .

Cand ti-e frica sa nu-ti pierzi jobul, incepi sa nu mai risti, sa faci doar ce e strict necesar, ajungi indolent si esti data afara

Cand ti-e frica sa nu-ti pierzi iubitul/iubita incepi sa devii prea disponibil, sa faci orice compromis si esti parasit.

Cand ti-e frica sa nu-ti pierzi masina, nu dormi noaptea si te imbolnavesti, stai prin spitale si trebuie s-o vinzi ca sa poti da spaga.

Cineva imi povestea ca in evreieste nu exista verbul “a avea” ci doar unul care se traduce mai bine prin “a administra” .  Nu “AI” nici unul din lucrurile pe care le “ai” . Azi sunt la tine, maine nu mai sunt. Si in timpul asta tu traiesti cu frica de a nu pierde ceea ce nici nu ai.

Oare degeaba sportivii care “nu mai au nimic de pierdut” joaca mai bine de obicei? Atunci cand nu mai ai nimic de pierdut nu-ti pasa care e deznodamantul, conteaza doar ceea ce faci acum aici. Nu mai conteaza cat risti. Nu mai conteaza ca oamenii se uita ciudat la tine cand te manifesti altfel.

Esti liber cand scapi de frica de a pierde.

Poti face asta in 7 pasi.  :

1. Fa o lista cu lucrurile pe care le-ai adunat de-a lungul vietii si care te-au impiedicat sa faci ceea ce iti doreai la un moment dat .

2.  Arunca lista la gunoi. Listele nu rezolva problemele. Doar accentueaza frica.

3. Fa o lista cu lucrurile pe care ti-ai dori sa le faci inainte sa mori.

4. Arunca si lista asta.

5. Uite-te in jur, ia primul lucru pe care nu l-ai mai folosit de mai mult de o luna si arunca-l intr-o cutie. Mai priveste in jur si ia-l pe al doilea. Vezi ce a ramas si ia-l pe ar treilea. Nu te opri pana cand nu ai in imediata ta apropiere doar lucrurile pe care le folosesti des. De preferat zi de zi, saptamana de saptamana.  (Cand m-am mutat unde stau acum, cu 3 luni in urma aveam impresia ca sunt foarte multe lucruri de carat si adunat si o sa dureze enorm. 1 sfert din ele le-am aruncat cand le-am sortat. ) Ce sens are sa pastrezi perechea aia veche de ghete pe care o ai de acum 5 ani cand tocmai ti-ai luat alta anul trecut ? etc..

6. Traieste o zi fara telefon si internet. Pleaca la munte, la mare, oriunde si inchide tot ce inseamna aparat cu baterii sau fara. Gandeste-te apoi cat de liber te-ai simtit

7. Risca. Fa lucrul de care te temi cel mai mult. Daca ti-e frica sa nu pierzi autobuzul, mergi pe jos. vei fi fericit.

Luminile "batranului continent", vazute din satelit

Astronautii prezenti pe Statia Spatiala Internationala au surprins o imagine uimitoare cu o parte a Europei vazuta noaptea din satelit. Luminile oraselor vorbesc de la sine despre splendoarea "batranului continent".
Desi sunt nori deasupra regiunii, o parte a continentului nostru poate fi vazuta in aceasta imagine, asa cum rar am avea ocazia sa o admiram in ansamblu, scrie National Geographic.


Intreaga Peninsula Iberica poate fi vazuta in fotografia surprinsa de la sute de kilometri inaltime. Sunt incluse aici si Principatul Andora, precum si Portugalia. In dreapta imaginii poate fi vazuta stramtoarea Gibraltar, care separa Africa de acest teritoriu.

Lumina verde din partea de sus a imaginii este posibila datorita reactiilor chimice care au loc in stratul superior al atmosferei planetei noastre.