Locuri unice pe Pamant

Terra este un spatiu uimitor, iar, cu ajutorul inventiilor relativ moderne de transport, locuri spectaculoase, care erau greu accesibile in trecut, au devenit mai usor de vizitat. 

Insa calatoriile nu sunt la indemana oricui din varii motive, astfel ca, pentru cei care se incadreaza in aceasta categorie (sau pentru cei care vor sa aleaga destinatia urmatoarei excursii), Internetul ofera posibilitatea accesului virtual in acele zone.

Listverse a intocmit un clasament ce cuprinde 10 destinatii unice pe Pamant. 

Vezi și

1. Schema de tratament pentru cazurile ușoare de Covid-19

2. Romania traiește , încă ,  din inertia bogățiilor create in Epoca Comunistă

3. Scara de valori a societății romanești 

4. Europa privită din viitor

5. Hrana vie

6. Planurile in derulare sunt o munca in progres,  veche de sute de ani  

7. Destinatii uimitoare pe glob

8. Miracolul japonez- Drum reconstruit în patru zile

9. Primarul care nu frură

10. Duda a pus mâna pe Casa Regală

11. Nu poti multiplica bogatia divizand-o !  

12. Evolutia Laptop - Cântărea 5,44 kg

13. O Nouă Republică

14.    A fi patriot nu e un merit, e o datorie.! 

15. În vremea monarhiei, taranii romani reprezentau 90% din populatie si nu aveau drept de vot.

16. Miracolul din Noua Zeelandă - LYPRINOL

17. Cea mai frumoasă scrisoare de dragoste

18. Locul unde Cerul se uneste cu Pamantul

19. Fii propriul tău nutriționist

20. Maya ramane o civilizatie misterioasa

21. Slăbești daca esti motivat

22. Serbet de ciocolata

23. Set medical Covid necesar acasă

24. Medicament retras - folosit în diabet

25. Brexit-ul - Spaima Europei

26. Virusul Misterios

27. Inamicul numărul unu al acumulatorilor 

28. Sistemele solare - apă caldă

29. Economisirea energiei electrice

30.  Hoțul de cărți

31. Aparitia starii de insolventa

32. TRUMP ESTE PRESEDINTE

33. Microbii din organismul uman

34. Despre islamizarea Europei. O publicăm integral.  Și fără comentarii. 

35. „Naţiunea este mai importantă ca Libertatea !”

36. Masca ce omoară virusul     O veste de Covid  

37. Primul an de viaţă - Alocatia pentru copil  

38. Tavalugul Marelui Razboi - Globaliyarea - Asasinii Economici

1. Pamukkale, Turcia

Pamukkale inseamna castel din bumbac, iar zona a fost supranumita si "Castelul alb" datorita intinderii vaste in care domina albul determinat de concentratia ridicata de calcit din apa. Depozitele sedimentare de travertin au dus la aparitia teraselor albe si a cascadelor impietrite, iar apa celor 17 izvoare termale este incalzita de un vulcan. Zona a fost folosita drept centru de tratament timp de mii de ani, datorita proprietatilor terapeutice pe care le are.



2. Cele Noua Iaduri din Beppu, Japonia

Beppu, regiune de pe insula Kyushu, Japonia, gazduieste peste 2.800 de gheizere, iar "Cele Noua Iaduri" este denumirea pentru unele dintre cele mai semnificative izvoare din zona.

Primul izvor - Umi Jigoku - este suficient de fierbinte cat sa fierbi un ou, al doilea - Oniishibou - are si noroi care bolboroseste, iar al treilea - Shiraike Jigoku - are ape albe fierbinti, culoarea venind de la concentratiile ridicate de calciu.

"Iadul" al optulea spre exemplu - Chinoike Jigoku - are o culoare rosiatica, de la mineralele feroase pe care le contine, iar cel de-al noualea - Tatsumaki Jigoku - este un gheizer care arunca apa o data la fiecare 30 de minute, apa ce are o temperatura de circa 105 grade Celsius.



3. Sanqingshan, China

Muntele Sanqingshan era considerat un loc sacru, iar taoistii obisnuiau sa il foloseasca pentru meditatie (se credea ca acesta poate sa aduca nemurirea). Sanqingshan este invaluit in ceata timp de circa 200 de zile pe an, aceasta dand un aspect parca nelumesc muntelui, alaturi de mii de izvoare care se varsa in "piscine" de granit cu forme ciudate (de oameni, animale, pini).

Vegetatia si apa creeaza un mediu unic, care atrage multe pasari exotice si animale rare. In plus, acesta este unul dintre putinele locuri in care se gasesc plante care sunt folosite in prepararea medicamentelor traditionale chinezesti.



4. Campia borcanelor, Laos

Campia borcanelor este probabil unul dintre cele mai vechi mistere arheologice din partea de sud-est a Asiei. Situata pe platoul Xieng Khouang din muntii Indochinei, aceasta cuprinde circa 90 de situri cu "borcane", iar fiecare sit contine de la 1 la 400 de astfel de obiecte.

Se estimeaza ca aceste obiecte au fost realizate cu 3.000 de ani in urma, cele mai multe fiind facute din gresie, iar cel mai inalt avand aproximativ 2,7 metri. La o prima privire ele par asezate la intamplare, dar, dupa numeroase studii, s-a stabilit ca acestea sunt pozitionate pentru a imita o constelatie.

In ceea ce priveste scopul lor, s-au facut numeroase speculatii - de la pahare pentru o rasa gigantica, pana la obiecte pentru colectat apa sau urne funerare -, dar nu s-a ajuns la nicio certitudine. Cele mai multe "borcane" sunt goale, insa, in cateva au fost gasite trupuri, unelte sau statui miniaturale ale lui Buddha.



5. Lacul patat Osoyoos, Columbia Britanica (Canada)

Acest lac era sacru pentru primii indieni din Valea Okanagan. Apa lui are concentratii ridicate din multe minerale si contine unele dintre cele mai mari cantitati de sulfat de magneziu, de calciu si de sodiu din lume, acestea constituind caracteristica ce ii ofera unicitate.

De asemenea, in cantitati mai mici exista si argint sau titan. Mineralele sunt foarte benefice, iar in timpul Primului Razboi Mondial au fost folosite pentru fabricarea munitiei.

Pe parcursul verilor, in timp ce apa se evapora, se formeaza pete de diferite culori deasupra lacului, in functie de ce mineral este mai prezent in zona, culorile variind de la alb si galben la albastru sau verde. Lacul este proprietate privata, iar accesul public este uneori ingradit.



6. Cascada Chamarel si Dunele Colorate, Mauritius

Insula Mauritius este situata in largul coastei de sud-est a Africii si este parte a unui arhipelag format de la un vulcan care in prezent este in stare latenta.

Din punct de vedere turistic, Mauritius iese in evidenta in special prin doua minuni ale naturii. Prima este Cascada Chamarel, formata din trei mici cursuri de apa care cad de la circa 91 de metri pe un platou. Un timp, insula a fost cunoscuta doar pentru aceasta cascada, dar, in 1960, au fost descoperite si Dunele Colorate - cu nisipuri de culori diferite ce s-au format de la argila rezultata prin racirea lavei care a curs in mai multe dati.

Culorile includ: rosu, maro, violet, verde, albastru, purpuriu si galben. Un mister al acestor dune este faptul ca, daca amesteci nisipuri din culori diferite, ele se vor separa in ceva timp in mod natural.





7. Raul Tinto, Spania

Tinto izvoraste din Muntii Sierra Moreno si se varsa in golful Cadiz, Spania. Aceasta apa curgatoare se numeste practic Raul Rosu si asta datorita culorii pe care o are. Apa contine mult fier, si de aici nuantele de rosu.

Tinto a fost exploatat din timpuri antice pentru cupru, aur si argint, si continua sa fie si astazi. Din cauza mineritului, raul este si foarte acid, gazduind organisme care supravietuiesc in conditii extreme. Si, tot din pricina mineritului, unele zone din preajma raului au un aspect selenar.



8. Gheizerul zburator, Nevada

Acest gheizer din statul american a fost creat accidental in 1916, in timp ce era sapat un put. Locul ales era unul geotermal, dar acest lucru nu se stia, astfel ca, la un moment dat, apa calda a gasit un punct slab si a iesit la suprafata. Mineralele au inceput apoi sa se depuna, creand un "vulcan" in miniatura, de circa 1,5 metri inaltime, cu mai multe terase care au diferite culori (de la minerale).

In timp, apa a gasit si alte locuri slabe, creand inca doua gheizere in zona. Apa tasneste continuu, formand terase peste terase, care dau zonei un aspect ireal.



9. Valea Da Lua (sau Valea Lunii), Brazilia

Aceasta este de fapt un bazin stancos, care a fost erodat de raul San Miguel. Numele vine de la peisajul bizar care seamana cu cel de pe Luna - in nuante de gri si forme similare. In plus, valea este speciala si prin faptul ca are unele dintre cele mai vechi formatiuni de piatra din lume: varsta estimata este de 1,8 miliarde de ani.



10. Raul Cano Cristales, Columbia

Acest rau este presarat cu mici cascade, iar apa este atat de clara incat poti vedea prin ea pana la fund. In cea mai mare parte a anului, raul pare sa fie la fel ca oricare altul, cu apa care curge peste pietre acoperite de alge verzi. Insa, in intervalul dintre sezonul umed si cel uscat, adica in perioada dintre septembrie si noiembrie, raul se transforma si devine unul viu colorat, algele din apa generand mai multe culori: rosu, albastru, verde, negru si galben.

Datorita acestui aspect raul a mai fost supranumit si "Curcubeul lichid", "Raul in cinci culori" sau "Raul care a fugit din paradis".

Destinatii uimitoare pe glob

Pana sa ajungem sa vizitam alte planete, sa imbratisam la scara turismul spatial, n-ar fi rau sa ne familiarizam cu locurile speciale de pe Terra, deloc putine la numar. 
 

O viata de om nu e suficienta pentru a bifa nici macar o parte dintre locurile speciale de pe Pamant.

Link  Bloguri

• Epoca Comunismului
• Muzica Inimii
• RELIGIE , LITERATURA și CREDINTA
• Sport - Meciuri internationale - Fotbal - Pronostic - Pariuri - Stiri -Rezultate - Avancronici
• News around the world
• Taggedix
• Invatamantul Ro
• Stiri Nepeturbate
  
  

Virtual, insa, ne putem arunca o privire catre unele dintre destinatiile turistice uimitoare de pe glob, cu ajutorul Los Angeles Times.

1. Caverna tanguirii, Vallecito, California

Aceasta este una dintre cele mai mari pesteri din California, ducand vizitatorii la circa 82 de metri sub pamant. Indiferent de temperatura de afara, cea din interiorul pesterii ramane constanta (16 grade Celsius). De pe pereti se scurg permanent picaturi de apa care se aud in pestera ca niste tanguiri, de unde si numele.



2. Valul, Arizona

Acest loc este unul parca desprins dintr-un vis, ciudat si impresionant deopotriva, aspectul ametitor al dealurilor fiind cel care a dat numele zonei. Cele mai multe "valuri" sunt dispuse orizontal, ondulat, dar exista locuri in care acestea sunt si in zigzag.



3. Insula Socotra, Yemen

Izolata de o masa de pamant de circa 18 milioane de ani, Insula Socotra ofera un peisaj care pare din alta lume, cu plante si animale neobisnuite si chiar bizare. Datorita gradului ridicat de biodiversitate, insula a fost supranumita "Galapagosul Oceanului Indian".

Socotra este cea mai mare insula din Arhipelagul Socotra, iar izolarea sa geografica a facut ca aceasta sa fie bogata in specii care se gasesc doar aici. Spre exemplu, din cele 825 de specii de plante, 37% sunt endemice acestei insule.



4. Digul Spirala, Utah

Pe partea nordica a Marelui Lac Sarat din Utah se afla Digul Spirala, creat din bazalt si pamant de catre Robert Smithson, in 1970. Spirala are o lungime de 457 de metri si este situata la cativa metri de marginea lacului. Ea a fost construita in timpul unei secete lungi, astfel ca, dupa ce nivelul apei lacului a mai crescut, aceasta a fost acoperita. In 1999, insa, a reaparut.



5. Valea Goblin, Utah

Aceasta vale este presarata cu niste formatiuni neobisnuite ce seamana oarecum cu mai multe ciuperci (un administrator de feribot, Arthur Chaffin, a si numit zona Valea Ciupercilor, in 1920) sau cu niste spiridusi.

In timpul primaverii si al toamnei este cel mai bine sa vizitezi acest loc (care este si parc national), vara fiind extrem de cald, iar turistii putand sta fie doar ziua, fie si noaptea, intr-un camping.



6. Canionul Lower Antelope, Arizona

La sud de marginea dinspre Arizona a Lacului Powell se gaseste Canionul Lower Antelope - o zona cu forme abstracte uimitoare, "sapate" in gresie de vant si apa. De deasupra, canionul pare doar o prelungire a Desertului Arizona, dar, pe masura ce patrunzi in el, te simti ca si cum ai fi intrat intr-o structura stancoasa artistica si elaborata. Unele parti din acest canion sunt atat de inguste incat doar o singura persoana poate trece prin despartitura.



7. Valea Jiuzhai, China

Aceasta vale din sud-vestul Chinei, care este si parc national, iese in evidenta prin mai multe lacuri albastre si verzi, precum si prin cateva cascade. Zona a fost inclusa in patrimoniul UNESCO in 1992, pe de o parte pentru frumusetea naturala, iar pe de alta parte pentru unele specii de plante si animale de aici, aflate in pericol de disparitie, cum ar fi ursul panda gigant sau Sichuan takin - un tip de antilopa.



8. Plaja Zlatni Rat, Croatia

Plaja Zlatni Rat este una spectaculoasa, care sparge tiparele. Situata pe insula Brac, Croatia, aceasta isi schimba adesea forma, sub influenta unor factori ca mareea sau curentii marini. Plaja este marginita spre insula de o padure bogata de pini si are o lungime de circa 630 de metri.



9. Golful Rechinilor, Australia

Situat pe partea de vest a Australiei, acest golf se remarca si el prin frumusetea naturala si prin varietatea de specii rare. Spre exemplu, aici se gasesc zeci de specii endemice de animale, cinci specii de mamifere aflate pe cale de disparitie si mai mult de o treime din speciile de pasari din Australia.

In plus, in Golful Rechinilor pot fi observate stromatolite - structuri asemanatoare unor roci, care sunt formate de colonii de alge verzi-albastre (stromatolitele se numara printre cele mai vechi forme de viata si au aparut pe Terra in urma cu 3,5 miliarde de ani).

Frumuseţe sălbatică - Cheile Nerei-Beuşniţa

Rezervaţia Cheile Nerei-Beuşniţa şi frumuseţea ei sălbatică    

Rezervaţia Cheile Nerei-Beuşniţa şi frumuseţea ei sălbatică Galerie foto (29)

Cu lacurile ei verzi-albastre şi stâncile albe şi colţuroase, Rezervaţia Cheile Nerei-Beuşniţa se fereşte de privirile iscoditoare ale civilizaţiei. Peste sălbăticia acestor meleaguri domnesc încă vipera cu corn, libelulele şi licuricii, iar muzica frunzişului bogat al pădurii este acompaniată de glasurile şuvoaielor de apă, străpungând necontenit calcarele bătrâne.

Paris de la 104€ › Rezervă bilete de avion prin

Înfiinţat în anul 1990, Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa cuprinde în limitele sale zona sudică a Munţilor Aninei, unde îşi dau întâlnire dealuri mănoase, bazine hidrografice cu calcare sfărâmicioase, păduri seculare, vâlcele singuratice şi munţi puţin avântaţi spre soare. Împreună cu Parcurile Naţionale Domogled-Valea Cernei şi Semenic-Cheile Caraşului, el formează tezaurul natural al judeţului Caraş-Severin, de altfel singurul judeţ ce are pe teritoriul său trei zone mari de conservare ecologică, de interes naţional.
Parcul păstrează, în cele 36.758 de hectare, multe bogăţii naturale, etnologice şi culturale. Graniţele lui sunt delimitate de culmi de deal, borne silvice, confluenţe de râuri şi văi. În cadrul parcului există câteva rezervaţii, dintre care una poartă acelaşi nume, Cheile Nerei-Beuşniţa. Ea este o sălbăticie de aproape 4000 de hectare, al cărei relief calcaros a fost săpat, măcinat şi sculptat, în principal, de două râuri: Nera şi Beu.
Rezervaţia Cheile Nerei-Beuşniţa trăieşte în legendă precum o domniţă sfioasă şi obişnuieşte să se arate, din timp în timp, cu aceeaşi rezervă, puţinilor care se aventurează în împărăţia ei



Cei 22 km ai Cheilor Nerei se întind între localităţile Şopotul Nou şi Sasca Română, având cursul apei trecut prin numeroase meandre şi bucle întoarse. Până în această zonă calcaroasă, Nera a parcurs o cale lungă, căci izvorul ei îşi soarbe apele de sub Piatra Goznei, din Munţii Semenic. Apoi, strângând apele afluenţilor din depresiunile montane pe care le traversează - ale Munţilor Semenic, Aninei, Almăjului - intră în forţă în cheile dantelate şi cu pereţii înalţi, tăiaţi la bază ca de o sabie ascuţită. În timpul ploilor mari sau al topirii zăpezilor din munţi, Nera cea tulbure spală vijelios drumul prin chei, dar vara, curenţii săi se domolesc şi lasă să se vadă prundişul mărunt şi vegetaţia bogată de pe malurile joase. Acum este vremea potrivită pentru parcurgerea celor mai lungi chei din România: pe jos, pe poteca marcată, ori pe apă, în bărci pneumatice, printr-o solitudine pe care numai natura sălbatică o mai poate oferi unui călător.
Pentru un tur obişnuit al cheilor ar fi nevoie de două zile, vorbind de mersul pe jos. Porţiuni din traseul total pot fi parcurse şi pe potecile ce vin spre Nera de peste înălţimile stâncoase, iar direcţia poate fi schimbată oricând, după preferinţe şi după timpul de care turistul ţine socoteală. În avale sau în amonte, cheile sunt la fel de spectaculoase.
Eu am ales circuitul obişnuit, în coborâre pe cursul apei. Marcajul roşu-alb ţine poteca principală lungă de lângă Cheile Nerei, întinse între primele păşuni de lângă satul Şopotul Nou (la est) şi zona numită "La Tunele", dinainte de Sasca Română (în vest). Drumeagul acesta, puţin umblat de turişti, nu rămâne tot timpul în albia râului, ci se mai opinteşte ba pe o culme rotunjită, ba pe o stâncă mare, pentru ca uneori să se abată de la răcoarea apei şi să intre mai adânc în pădure, aceasta doar pentru a ocoli vreun versant neprimitor ori pentru a tăia vreo buclă alungită a firului de apă.
Prima parte a potecii, de la Şopot şi până la Lacul Dracului, urmăreşte pe partea stângă şerpuirile largi ale Nerei printre vârfurile de 500-600 m, din care se prăvălesc ogaşe multe, adică nişte mici văi calcaroase frământate de apele şiroinde, înainte de a se transforma în torente. Pasul bate pe aici ore bune. Dacă vrei să scurtezi traseul şi să faci turul cheilor într-o singură zi, fără să renunţi la cele mai frumoase peisaje, poţi sări peste această zonă şi să vii din sud, de peste culme, de pe drumul Cărbunari-Şopotul Nou, de la punctul numit La Logor. De aici, în două ore şi jumătate se ajunge prin Ogaşul Porcului la acelaşi Lac al Dracului, despre care pe bună dreptate se spune că este de o frumuseţe ireală.





Două comori are rezervaţia Cheile Nerei- Beuşniţa: Lacul Dracului şi Lacul Bei, ca două picături căzute dintr-un cer de poveste. La vreo 100 m în sus de albia stângă a râului şi coborând de pe poteca cheilor, ce merge pe culmea de deasupra, Lacul Dracului te aşteaptă în tăcerea pădurii. Culoarea sa, printre razele galbene şi frunzele verzi, îţi provoacă ochii să o ghiceşti: o fi albastră? Cerul clar de peste ea îţi spune că nu. O fi ca smaraldul? Nici aşa, căci muşchii moi ce învelesc degetele de stâncă nu aduc aceeaşi nuanţă. Poţi şedea pe marginea neregulată a lacului ore în şir şi să nu te hotărăşti ce culoare să-i pui alături de numele de legendă.



Se zice că, demult, un moşneag îşi păzea turma de capre pe malul lacului şi un străin i-a stârnit isteţimea cu un rămăşag. Cică i-ar fi spus să-i prăjească un peşte fără ca să i se îndoaie corpul; moşneagul, cu mintea ascuţită, îi spune că va face precum i s-a cerut, dacă şi străinul va frige un cap de ţap fără ca acesta din urmă să îşi arate dinţii. Zis şi făcut. Moşneagul a înfipt un băţ în trupul peştelui, iar străinul a legat capul ţapului cu o funie din tei. Dar când au început să sfârâie pe foc, peştele a rămas înţepenit pe bucata de lemn, însă pe capul ţapului a apărut un rânjet. De ciudă ce i-a fost, străinul, care s-a dovedit a fi chiar Dracul, a sărit în lac şi nu s-a mai arătat vreodată. De atunci, cică apele fără fund înghit pe oricine cutează a le tulbura undele.
Lacul Dracului este unicul lac carstic din România, apărut ca urmare a prăbuşirii unui tavan de peşteră. Apele lui clare, cu adâncimea de aproximativ 12 m, lasă să se vadă bancurile negre de peşti, pietrele ascuţite şi crengile uitate de vreme pe fundul lacului. O parte din ochiul de apă stă sub stânca ruptă, iar peste cealaltă parte copacii îşi scutură, din vreme în vreme, frunzele.





După ce scapi de vraja lacului şi de răcoarea pereţilor săi sfredeliţi, trebuie să te întorci pe drum până la intersecţia potecilor, unde mai multe tăbliţe din lemn te îndeamnă spre direcţia potrivită. De aici, alegi în continuare calea ce te duce la Cantonul Damian.
Pentru început, pasul va prinde sub el smocurile de iarbă şi crenguţele uscate de pe drumul ce se lasă păzit de pădure. Mai târziu, poteca ajunge pe malul Nerei, ce se încolăceşte tot mai neregulat printre cheile de calcar. Fără să treci pe cealaltă parte, vei merge aşa timp de trei, patru ore, aproape de apă, peste bucăţile de stâncă, prin tunelurile săpate de om în calcarul alb, peste pereţii năpădiţi de liane subţiri, peste micile plaje cu nisip moale şi prin poienile cu ierburi dese şi ţârâinde. De te uiţi în sus, vârfurile tocite ale cheilor te vor ameţi. Dacă ai curaj, poţi explora şi peşterile pe care orice hartă a cheilor ţi le indică cu precizie.







Un pod suspendat, asemenea celor din filmele cu exploratori ai junglei, te va momi la traversarea Nerei, însă vei vedea imediat că îi lipsesc scândurile dintre firele metalice. Apoi, poate că vei da peste cozile lucioase ale şerpilor fugind de pe potecă, ori de câte un păianjen mare, ocupând fără griji gura tunelului prin care te trimite marcajul. Prin multe locuri, pe sub sau peste stâncile tăiate va trebui să te ţii cu putere de cablurile de siguranţă, pentru ca să poţi traversa poteca periculos de îngustă şi aplecată spre curenţii apei. Sălbăticia este la ea acasa şi numai printr-un mare noroc vei putea saluta pe aventurierii rătăciţi cu o barcă printre cheile înalte.





La un moment dat, poteca te obligă să traversezi cursul rece al Nerei şi bine ar fi să prinzi apa puţin adâncă, ca să nu fii nevoit să te sprijini în prăjini pentru a face faţă curenţilor destul de puternici. Mai sunt şi alte locuri în chei care te lasă cu apă mai mică să treci pe malul drept, dar mai bine urmezi marcajul. După ce ai ajuns pe malul opus, poteca se domoleşte sub picioarele tale şi străbate pădurea deasă până la Cantonul lui Damian, unde câteva clădiri părăsite răsar într-o poiană plină de flori şi gâze. Din această zonă de campare, drumul de chei se continuă câţiva kilometri, ba prin pădure, ba prin tuneluri şi stânci, până în Sasca Română. La ieşirea din Cheile Nerei, satele înghesuite între culmi întâmpină reîntoarcerea în prezent. Nera pleacă mai departe, spre Dunărea în care se varsă liniştită, ducând dorul pădurilor de fag, stejar, frasin, ulm, tei, corn, alun, ce i-au însoţit vadul.



În rezervaţie însă, un alt drum aşteaptă să-l urmezi. La Podul Beiului, pârâul Bei se întâlneşte cu Nera, după ce a traversat un pat de calcar şi a căzut prin câteva cascade frumoase, venind dinspre izvoarele sale de la câţiva kilometri depărtare. Mergând în amonte pe drumul forestier de lângă apă, dai mai spre capăt de o păstrăvărie mare. Fiindcă multă lume ajunge până aici cu maşina, să nu te aştepţi la linişte, mai ales la sfârşitul săptămânii. De aici, porneşte o potecă largă care te conduce chiar la Ochiul Beiului, un izvor puternic ce iese din pământ într-un bazin stâncos larg, cu diametrul mare de 20 m. Apa lui are aceeaşi culoare ca cea a Lacului Dracului, dar fundul bolovănos se vede foarte bine, fiindcă adâncimea este de doar 3 m.
Micul lac are legende ce sună puţin diferit, însă cea mai frumoasă spune că izvorul se naşte din lacrimile unui bei, care plânge după iubita lui. Dragostea dintre turc şi frumoasa localnică ar fi fost interzisă de tatăl beiului, ce şi-a trimis soldaţii pe urmele celor ce i-au nesocotit poruncile.



De la Ochiul Beiului şi până la Cascadele Beuşniţei se urcă agale vreme de un 40 de minute, pe marginea treptelor ce aduc abrupt pârâul spre vale. Aceste jgeaburi în scări sunt construite din tuf calcaros, adică s-au format prin acumularea excesivă a carbonatului de calciu din apă.

Cascadele Beuşniţei din porţiunea de sus a pârâului cad vertical peste stâncile pline de muşchi şi lichieni, formând perdele mişcătoare de stropi şi verdeaţă. Fiindcă apele se prăvălesc în canale subterane înguste, zgomotul lor este foarte puternic şi se înteţeşte când ploile se abat peste pădure şi pârâu. Nu înălţimea cascadelor te va impresiona, ci vârtejurile care se formează când apa intră sub stâncile cu coridoare neştiute.



Călătoria nu a apucat încă să se sfârşească, în cotloanele sălbatice ale Rezervaţiei Cheile Nerei-Beuşniţa. Dacă pe timpul zilelor însorite, fluturii de toate culorile, libelulele mari, şerpii mici şi gâzele gălăgioase te împresoară cu curaj, noaptea va fi o feerie a licuricilor. Mii de puncte strălucitoare vor semăna cu stelele căzute din cerul întunecat. În ţârâitul greierilor şi în jocul licuricilor, o ultima poveste te va mai ţine treaz pe malul apei. Fiindcă o fată bogată, Negarniţa, s-a îndrăgostit de un vânător ce umbla prin pădurile dese, tatăl acesteia l-a prins pe flăcău şi l-a întemniţat într-o stâncă. Dar frumoasa fecioară a auzit strigătele pierdute ale iubitului ei şi, plângând, s-a rugat zânei bune să o ajute să-l găsească. Aşa că aceasta a transformat-o într-un fir zglobiu de apă, ce a început să sfarme piatra munţilor, în căutarea celui închis. Şi azi, localnicii îi mai spun Nerei, Negarniţa.



Claudia Moşoarcă | 28.08.2012 |