vineri, 20 noiembrie 2020

Carantina mea dragă

O Scrisoare De Dragoste Către Carantină De La Cazzie David

Cum aș putea să iubesc produsul secundar al unei boli care a adus atât de multă durere și suferință? Din păcate, am avut întotdeauna un gust teribil când vine vorba de dragoste.

Carantina mea dragă,

M-am îndrăgostit de tine în momentul în care ți-am auzit numele. Știam că este greșit - mă urăsc pentru că te iubesc, dar nu mă puteam abține. Tânjesc după tine: liniștea ta dulce, dulce, orele tale lungi din zi, simțul tău invariabil de sine. Cum aș putea să iubesc ceva atât de distructiv, un produs secundar al unei boli care a adus atât de multă durere și suferință? Din păcate, am avut întotdeauna un gust teribil când vine vorba de iubire.

Ai venit la sfârșitul lunii martie și ai încheiat iarna cu îmbrățișarea ta caldă. M-ai liniștit imediat. Sigur, știrile au fost îngrozitoare, dar tu ai fost soluția! Intențiile voastre erau pure. M-ai băgat și mi-ai promis că totul va fi în regulă, atâta timp cât vom rămâne împreună. Totul despre a fi cu tine a fost confortabil: să rămân în, să bem ceai, jocuri de societate, în noaptea aceea ne-am îmbătat de vin roșu și am numărat toate stelele. Timpul a simțit că nu există cu tine. Nu a fost nici o dimineață neplăcută. Am adormit și ne-am trezit oricând am vrut.

Când a venit primăvara și tu erai încă acolo, știam ce avem este real. La început, am crezut că nu avem nicio cale de a dura. Că faza lunii de miere se va încheia și ne vom obosi unul pe celălalt pe măsură ce treceau săptămânile. Dar, cu fiecare zi care trecea, dragostea mea pentru tine a devenit tot mai puternică. Și acum, când știu cum este să te am, nu cred că te pot pierde vreodată.

Ai venit la sfârșitul lunii martie și ai încheiat iarna cu îmbrățișarea ta caldă. M-ai liniștit imediat. Sigur, știrile au fost îngrozitoare, dar tu ai fost soluția! Intențiile voastre erau pure. M-ai băgat și mi-ai promis că totul va fi în regulă, atâta timp cât vom rămâne împreună. Totul despre a fi cu tine a fost confortabil: să rămân în, să bem ceai, jocuri de societate, în noaptea aceea ne-am îmbătat de vin roșu și am numărat toate stelele. Timpul a simțit că nu există cu tine. Nu a fost nici o dimineață neplăcută. Am adormit și ne-am trezit oricând am vrut.

Când a venit primăvara și tu erai încă acolo, știam ce avem este real. La început, am crezut că nu avem nicio cale de a dura. Că faza lunii de miere se va încheia și ne vom obosi unul pe celălalt pe măsură ce treceau săptămânile. Dar, cu fiecare zi care trecea, dragostea mea pentru tine a devenit tot mai puternică. Și acum, când știu cum este să te am, nu cred că te pot pierde vreodată.

Vezi și alte info

Înaintea ta, m-am luptat cu o rușine neîncetat. Oricând aveam o interacțiune cu un alt om, aș simți un atac de umilință. Orice alt iubit pe care l-am avut a încercat să mă facă să schimb modul în care mă văd. Dar nu tu. Știai că asta nu va funcționa; în schimb, ați eliminat toate situațiile posibile de inducere a anxietății sociale. Nu au fost cine, nici adunări, nici întâlniri - nu au fost întâlniri accidentale pe stradă.

Cu tine, nu aș mai petrece niciodată ore întregi după socializare, regândind toate lucrurile pe care le-am spus sau ar fi trebuit să le spun. A dispărut frica cu care toți cei cu care tocmai mă amestecasem ajunsese la concluzia că acum mă urăsc. Nu numai asta, mi-ai permis să trăiesc fără vină. Nu mai căutați scuze sau vă simțiți rău pentru că ați mințit veri îndepărtați despre motivul pentru care nu am putut face grătarul familiei. Nu a mai fost vina mea; a fost a ta și ai fost fericit să-ți asumi vina.

Atâta timp, gelozia mea m-a stăpânit. Dar nu eram gelos pe tine. Te-ai asigurat că nu mă voi simți așa. Știam unde sunt toată lumea. Cea mai bună prietenă a rămas blocată într-o casă cu mine, forțată să mă aleagă în locul celorlalți prieteni ai ei zi după zi. Zdrobitele și foștii mei nu puteau cocheta cu un barist sau să întâlnească fete noi la petreceri. Au putut contacta doar lista scurtă a oamenilor pe care îi cunoșteau deja, inclusiv eu.

În „lumea reală”, sau așa cum îmi place să numesc lumea dinaintea ta, când m-aș trezi căzând în depresie, o sarcină minusculă m-ar putea răsturna. Mă gândesc la o dimineață când mă simțeam fără speranță și mă resemnasem în patul meu. Mama a sunat și m-a întrebat dacă îi voi lăsa placa dentară la dentist și apoi o voi ridica câteva ore mai târziu. Nu pot să-ți scap placa de mușcătură, am spus, încerc să trec peste zi.

În acea stare de spirit, gândul că trebuie să te ridici pentru o placă de mușcătură a simțit că zboară peste țară. Dar tu, uimitor, ai luat toate acele sarcini mesnice. Depresia a devenit brusc nu numai acceptabilă din punct de vedere social, ci și normă. Nimeni nu ar încerca să mă scoată din ea; cei mai mulți dintre ei au înțeles-o acum pentru ei înșiși, iar restului nu li s-a permis literalmente să se apropie de mine pentru a încerca.

Înaintea ta, rușinea, gelozia și depresia mea ar putea fi declanșate de sutele de necunoscuți pe care i-aș vedea pe social media. Cu o apăsare pe ecran, aș urmări cum au realizat un nou vis de adăugat la lunga lor listă de realizări. Dar le-ai oprit aspirațiile. Și pentru că sunt o fată profund egoistă, nesigură, mi-a plăcut. Viețile virtuale ale acestor necunoscuți nu mă mai jucau cu succesele lor. Ei chiar ne-au permis să urmărim cum au spiralat în jos din cauza asta. Lipsa de atenție i-a făcut să facă lucruri interminabile pentru divertismentul nostru; am râs atât de mult pe seama lor, tu și cu mine.

În ciuda a milioane de oameni care te jefuiesc, ai reușit să faci niște lucruri grozave pe care nu le-am fi putut prezice niciodată. Fără distrageri zilnice frivole, am fost obligați să vedem adevărul, să privim nedreptatea socială în ochi. Ai ajutat la schimbarea perspectivei oamenilor. Ați redus emisiile de carbon, împiedicând mașinile să ne polueze străzile și să reducem emisiile companiilor aeriene la cât de puține ar putea fi în viața noastră. Ai forțat pe toată lumea din această lume a ultra-globalizării să trăiască local. Ați adus singuri oamenii în fire, conservând și raționând ceea ce aveau și învățând să fie autosuficienți în moduri în care societatea le-a spus că nu trebuie să fie. Ai golit sute de cafenele din cartierele gentrificate. Cât plastic ați economisit? Eroul meu.

Virusul care te-a adus în această lume a alimentat coșmarurile, dar ai venit aici să-l distrugi. Poate dacă alții v-ar fi iubit la fel de mult ca mine, misiunea voastră ar fi reușit mai devreme. Viețile și afacerile ar fi fost salvate și lucrurile ar fi revenit la normal. Din păcate, președintele nostru a fost mai interesat de averile sale politice decât el de tine, iar alții trebuie să meargă la Nobu.

Îmi doresc ca oamenii să înțeleagă cât de rar este să găsești pe cineva care să te protejeze și să-ți permită să te răsfeți cu cele mai rele vicii ale tale: linguri de unt de arahide, izolare, mesaje de text flirty fără nici o presiune de a merge mai departe, lounging în pijamale. Ești stilul de viață vindecător al unei despărțiri fără inima frântă. Când pleci definitiv, cu siguranță voi avea unul. Nu cred că te voi trece vreodată. Sunt atât de îndrăgostit de tine, atât de atașat și de codependent, probabil că mă voi preface doar că suntem încă împreună.

Al tău întotdeauna,

Cazzie

Vezi Sursa, Aici

vineri, 25 noiembrie 2016

Cea mai Frumoasă Scrisoare de Dragoste

Maria Tanase

Maria Tănase a cântat dumnezeiește

Dintre toţi bărbaţii pe care i-a iubit Maria Tănase, grecul Clery Sachelarie, fost moșier și magistrat, cu 13 ani mai mare, i-a fost singurul soț din decembrie 1950 și până la moartea ei, pe 22 iunie 1963. “Când a pus ochii pe Maria, grecul scăpătase, era complet lefter… Fără să se sinchisească, şi-a dus viaţa pe lângă ea fără să facă nimic. Întocmind de regulă austriace şi martingale la curse, ospătându-se fără reţinere la Capşa, unde Maria rămânea nu o dată datoare costul prânzului…” și-l amintește Gaby Michailescu, în cartea “Maria cea fara de moarte”. Dar Maria l-a vrut și l-a iubit așa cum era. Lui i-a scris pe patul de moarte, lui i-a încredințat ultimele gânduri și rugăminți, lui i-a cerut iertare înainte de-a pleca așa cum și-a imaginat: “Cu racheta o să sui/ În tăria cerului/ Şi fac haltă de-ajustare/ Doar la cele două Care/ Eu mă urc în carul mic/ Şi c-un fir de borangic/ Trag cu mine la plimbare/ Tot tarafu-n Carul mare.”

Aceste rânduri au fost scrise cu puțin timp înainte de a trece dincolo de nori !
Scrisoarea adresată de Maria Tănase marii sale mari iubiri , grecul Clery Sachelarie .

Clery i-a fost soț din decembrie 1950 și până la sfărșitul vieții , 22 iunie 1963.

Îţi scriu acum, tătuţă, scrisoarea cea mai adevărată pe care am crezut vreodată că am s-o pot scrie. Te rog să mă ierţi de tot, dacă poţi, de tot ce ţi-am putut pricinui.

Caută-mă, caută mângâierile mele. Ele n-au murit şi niciodată să nu le socoteşti moarte. Caută-mi ochii. Ei nu te-au minţit niciodată. Caută-mi sufletul. Căci, dezlipit de carne, nu te va uita niciodată.

Prinde-mi din aer vorbele, căci nimeni nu le va recunoaşte. Culege-mi visele, pe care le-am croit lângă tine, şi împarte-le oamenilor, căci au fost curate şi rare. Te voi aştepta, tătuţă, oricât ţi-o place ţie să trăieşti. Voi găsi atâtea flori pe-acolo că nu ştiu dacă-mi va ajunge timpul, până vei veni, să ţi le cos, să fie cum am visat să-ţi fie viaţa. Eu am să plec, şi-ţi mulţumesc pentru viaţa noastră.

Iar vouă, cele 49 de frunze verzi din primavară și galbene în toamnă pe care mi-am plimbat anii, vă las câte o lacrimă de emoție : Adio, frunză verde, frunză galbenă, tu mă saltă, tu mă leagană…

Vezi și

These lines were written shortly before passing beyond the clouds!

The letter from Maria Tanase his great great love, Greek Clery Sachelarie.

Clery her husband was from December 1950 until his death, June 22, 1963.

I write now, Tatut, truest letter that I ever thought that I can write it. Please forgive me for everything, if you can, everything I could inflict.

Find me, find my caresses. They did not die and never reckon them dead. Search my eyes. They have never lied to you. Find my soul. For cut out meat, he will not ever forget.

Catch my words in the air, for no one will recognize them. Gather my dreams, they've cut next to you and share them man, they were pure and rare. I'll wait, Tatut, however you like it a living. I find so many flowers there I do not know if I will get time till you come to your basket you, be as I dreamed to be your life. I have to go, and thank you for our lives.

And you, the 49 yellow green leaves in spring and autumn that I walked the years, you let one tear of emotion: Farewell, green leaf, leaf yellow me you jump, you swing me ...

Beautiful love letter

Maria Tanase sang divinely .

The most beautiful love letter !

Of all the men he loved Maria Tanase Greek Sachelarie Clery, former landowner and magistrate, 13 years older, was the only husband in December 1950 until her death on June 22, 1963. "When he laid eyes on Maria Greece impoverished, was completely broke ... without bothering, took his life by without doing anything. By drawing from Austrian rule and martingale racing, ospătându themselves without restraint to Capsa, where Maria was still owe no cost lunch once ... "remembers Gaby Michailescu in the book" Mary Immortal ". But Maria wanted him and loved him as he was. His wrote on his deathbed, his entrusted last thoughts and pleadings's asked forgiveness before he left as he imagined: "The rocket will go up / In the firmament of heaven / And do stop by-adjustment / only two Care / I get in the cart small / And a thread of silk c / I take a walk with me / All tarafu-n big Dipper. "

Simt ca fără ea nu pot respira

M-am îndrăgostit numai de ea

de Ducu Bertzi

Eu care voiam într-una alt şi alt decor,
Eu care spuneam prea lesne şi oricui "mi-e dor,"
Abia când a plecat plângând şi n-a mai fost a mea,
M-am îndrăgostit numai de ea.

Eu care veneam acasă c-un surâs formal,
Monoton spunând acelaşi monolog banal,
A plecat, mi-am zis: sunt liber, dar n-a fost aşa,
O iubeam numai pe ea.

Vezi și

Simt ca fără ea nu pot respira,
Casa e pustie fără ea.
În ce-aş putea eu să mai cred acum,
Aş da orice s-o mai întorc din drum.

Am zărit-o pe o stradă pentr-o clipă doar,
Să-i vorbesc şi să m-apropii era în zadar,
Ea care m-aştepta plângând când eu uitam să vin
Mă privea acum ca pe-un străin.

A trecut atâta vreme de când a plecat,
Dar abia acum mi-e dragă cu adevărat,
Abia acum când locuieşte doar la mine-n gând,
O iubesc mai mult decât oricând.